Dileme, probleme, discutii, solutii!


Anunțuri

Depresia în cuvintele pacienţilor

Cum sună depresia în cuvintele pacienţilor? De la vidul interior şi sentimentul că eşti spectator în propria-ţi viaţă la momente scurte de normalitate …

Depresia nu este la fel pentru toţi şi de multe ori ne este greu să spunem dacă o persoană este sau nu deprimată.

Pentru a vedea însă ce simt persoanele care suferă de depresie, hai să vedem împreună cum o descriu ele.

1. Uneori nu simţi absolut nimic

Persoanele care se luptă cu depresia vorbesc adesea despre o lipsă totală de emoţii şi sentimente.

„Nimic, asta simţeam. Toată ziua, zi de zi, NIMIC.”

După o vreme, ar putea chiar să uite cum este să simţi ceva şi să nu mai poată reacţiona adecvat la lucrurile de zi cu zi.

„Nu aveam energie, empatie sau motivaţie să mă simt fericită pentru prietenii mei. Îmi aduc clar aminte când o prietenă mi-a spus că s-a logodit şi eu n-am simţit nimic. Cred că i-am spus felicitări dar cu indiferenţă, ceea ce a făcut-o să creadă că nu îmi pasă. Şi chiar aşa era. Nu eu eram cea care vorbea, ci depresia. Chiar am rănit-o, dar nu cu intenţie, pur şi simplu îmi pierdusem capacitatea de a-mi păsa şi de a fi fericită pentru ea. Mă puteţi vedea în toate pozele ei de la nuntă. Domnişoara de onoare care nu zâmbeşte. Îmi doream atât de mult să pot să zâmbesc şi să mă simt fericită pentru ea dar pur şi simplu nu îmi aminteam cum să fac asta.”

2. Nimic nu pare real

Deseori, persoanele care se luptă cu depresia vorbesc despre viaţa lor ca şi cum ar trăi într-o stare de vis sau mai degrabă un coşmar.

“Când te simţi gol pe dinăutru o vreme, lucrurile capătă alt sens – sau mai exact o lipsă de sens. Până când nu ajungi să nu mai simţi nimic, nu îţi dai seama cât de importante sunt în viaţa ta de zi cu zi gândurile şi emoţiile. Mă simţeam ca un somnambul. Suficient de treaz pentru a interacţiona cu ceilalţi, dar niciodată cu adevărat prezent”.

Multe persoane folosesc analogii precum “prins în capcană”, “legat de mâini şi de picioare” sau “pe fundul prăpastiei” pentru a explica sentimentul de distanţare de restul lumii.

“Trăiam fiecare minut din viaţa mea de parcă acum urma să mă înec. Mă simţeam exact ca în momentul în care încetezi să te mai zbaţi şi doar te scufunzi în timp ce restul lumii se îndepărtează încet-încet şi te gândeşti: Nu mai am ce să caut aici.”

3. Te simţi ca un spectator în propria-ţi viaţă

Oamenii cu depresie afirmă adesea că se simt absenţi din propria viaţă.

“Parcă mă uitam la o emisiune televizată despre viaţa mea. Nu îmi plăceau toate episoadele, dar nu puteam să le schimb – ca şi cum producătorul emisiunii ar fi luat deciziile, şi nu eu.”

4. Viitorul pare de neconceput

Atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, viitorul pare greu de imaginat. Asta nu neapărat pentru că persoana respectivă se gândeşte la sinucidere sau că nu mai vrea să trăiască, ci pur şi simplu pentru că nu îşi poate închipui cum va fi.

“Tata vorbea cu mine despre ce alegerea facultăţii, iar eu mă gândeam: facultate? E posibil aşa ceva? Nu în sensul că nu m-ar fi dus capul, ci mai degrabă mă gândeam că asta fac oamenii normali. Iar eu numai ca un om normal nu mă simţeam”.

“Un prieten mi-a zis că, întrucât mă simt mai bine, poate ieşim la o cafea săptămâna viitoare. L-am refuzat. Nu pentru că nu îmi place cafeaua sau pentru că nu aveam chef de el, ci pentru că nu puteam să mă gândesc nici ce-o să fie după-amiază, darămite săptămâna viitoare”.

5. Din când în când ai şi momente bune, când totul pare în regulă

Persoanele care se luptă cu depresia au uneori minute, ore sau zile în care simt din nou că trăiesc şi întrezăresc cum este să nu fii deprimat.

“Din când în când se mai risipeau norii şi simţeam din nou că trăiesc. Niciodată nu dura însă prea mult. La început eram dărâmat la gândul că este ceva trecător, dar cu timpul am învăţat să apreciez aceste momente de respiro şi să le folosesc la maximum.”

6. Dar te simţi vinovat când totul merge bine

Oamenii cred că cineva care are depresie nu se simte niciodată bine şi nu zâmbeşte niciodată. Aceasta îi face pe cei suferinzi să se simtă confuzi şi vinovaţi atunci când au moment bune.

“Mi-am luat concediu medical din cauza depresiei, dar la un moment dat am ieşit în parc şi m-am bucurat de soare şi de cântatul păsărilor. În acel moment m-am simţit ca un ipocrit, gândindu-mă cum colegii mei muncesc în locul meu. Cu o zi înainte n-am putut să mă dau jos din pat şi la fel s-a întâmplat şi în ziua următoare, dar chiar atunci când mă simţeam bine mă simţeam vinovat că mă simt bine”.

7. Uneori îţi pui o mască şi toată lumea crede că eşti bine

Poate fi destul de uşor să îi păcăleşti pe ceilalţi, dacă asta vrei.

“Înainte de a pleca de acasă verificam dacă am la mine portofelul, cheile şi zâmbetul fals. Dacă aveam aceste trei lucruri, era ok”.

“După o vreme, înveţi cum să te comporţi normal. Acest lucru îi face pe oameni să nu mai fie supăraţi şi îngrijoraţi din cauza ta. Asta înseamnă că fiecare zi este o minciună şi este destul de obositor, dar îi face pe ceilalţi să fie mai puţin îngrijoraţi”.

8. Oamenii îşi doresc să te simţi bine, aşa că te cred atunci când îi păcăleşti

Cu toţii ne putem simţi vinovaţi că nu vedem ce se ascunde dincolo de masca afişată.

“Când oamenii te întreabă `ce mai faci` nu vor să afle cu adevărat acest lucru. Dacă le răspunzi `bine` şi afişezi un zâmbet fals aproape toţi îşi vor vedea de ale lor”.

9. Te ajută atunci când oamenilor chiar le pasă de tine dar nu ştii cum să le mulţumeşti

Atunci când te lupţi cu depresia, ai mare nevoie de un prieten care să vadă dincolo de masca fericită pe care o afişezi. Dar nu ştii cum să-i mulţumeşti sau să-i ceri ajutorul. S-ar putea chiar să-l ignori. Dar asta nu înseamnă că eşti nerecunoscător.

„Am avut cea mai minunată prietenă. Era mereu lângă mine. În fiecare zi îmi trimitea mesaje pe telefon sau e-mailuri. În fiecare zi o ignoram, dar ea continua. Mesaje scurte care să mă asigure că îi pasă de mine. Nimeni nu a fost la fel de perseverent ca ea. Ceilalţi au interpretat lipsa mea de răspuns drept un semn că trebuie să se oprească. Cumva, ea a realizat însă că aveam nevoie de aceste mesaje. Erau ca o vestă de salvare şi faptul că ea nu se aştepta să-i răspund le făcea cu atât mai valoroase.”

10. Îţi afectează profund relaţiile de prietenie

Depresia este o boală greu de suportat. Multe persoane care suferă de depresie îşi pierd pe parcurs prietenii. Cu toate acestea, uneori apare cineva cu adevărat special cu care ajungi să pui bazele unei prietenii pe viaţă.

„E greu să fii prieten cu cineva care are depresie. Înţeleg asta. Majoritatea prietenilor mei s-au îndepărtat de mine”.

„Înainte de a suferi de depresie aveam mulţi prieteni. După aceea, am rămas cu unul singur. Dar un prieten adevărat care valorează mai mult decât o mie de prieteni care fug imediat ce lucrurile se înrăutăţesc”.

Mulţi dintre noi se simt uneori trişti, singuri sau deprimaţi. Să te simţi deprimat este o reacţie normală pe care o poţi avea în cazul pierderilor, al greutăţilor vieţii sau al unei experienţe umilitoare.

Dar atunci când sentimentele de tristeţe intensă – inclusiv neajutorarea, lipsa de speranţă şi lipsa de valoare – durează mai multe zile sau chiar săptămâni şi te împiedică să funcţionezi normal, este posibil să suferi de depresie.

Netratată, depresia se poate înrăutăţi şi poate dura luni sau chiar ani. Mai mult, îţi poate ameninţa viaţa. Mai mult de o persoană din 10 care se confruntă cu depresia se sinucide.

Dacă ai constat că aceste sentimente de tristeţe intesă durează mai mult timp, nu ezita să ceri ajutorul unui medic psihiatru.


images2Deşi în viaţa de zi cu zi ne confruntăm deseori cu depresia, de cele mai multe ori nu o înţelegem sau trecem cu vederea simptomele ei. Asta deoarece mulţi dintre noi avem idei preconcepute cu privire la modul în care se manifestă această boală.

În plus, din cauza stigmatizării continue, multe persoane îşi ascund depresia fie de alţii, fie de ele însele. Ce putem face în acest caz? În primul rând trebuie să înţelegem că suferinţa nu este întotdeauna vizibilă.

Iată de ce astăzi vreau să îţi vorbesc despre semnele ascunse ale depresiei.

1. Nu arată ca o “persoană deprimată”

Din cauza stereotipurilor culturale şi media, cei mai mulţi dintre noi au idei preconcepute despre cum ar trebui să arate şi să se comporte o persoană care suferă de depresie. Ne imaginăm o persoană care rareori iese din casă, care se îmbracă neglijent şi pare tot timpul abătută. Dar persoanele care suferă de depresie nu se comportă toate la fel.

Ca să înţelegi mai bine această boală, citeşte şi Depresia în cuvintele pacienţilor.

Oamenii sunt diferiţi unul de celălalt, iar simptomele şi capacitatea lor de a face faţă depresiei sunt, de asemenea, diferite. Mulţi pot afişa o mască de normalitate pentru a se proteja pe ei înşişi, dar asta nu înseamnă că suferă mai puţin doar pentru că nu o arată.

De asemenea, cei care nu pot păstra o astfel de aparenţă nu înseamnă că sunt mai “slabi” decât cei care pot.

2. Adeseori par epuizaţi sau se plâng că se simt obosiţi mereu

Una dintre manifestările depresiei este epuizarea constantă. Nu toţi cei care se luptă cu depresia se confruntă cu această situaţie, dar ea este destul de des întâlnită. Pentru cei aflaţi în această situaţie, însă, epuizarea este cel mai greu lucru de suportat.

Uneori, cauza epuizării poate părea de neînţeles. Sunt persoane care dorm suficiente ore pe noapte şi cu toate acestea se trezesc foarte obosite. Mai mult, ele se pot autoînvinovăţi, considerând că este vorba despre lene sau despre faptul că nu fac ceea ce trebuie.

3. Pot fi foarte iritabili

Iritabilitatea este un simptom al depresiei de multe ori trecut cu vederea dar care apare, de asemenea, foarte des.

Efortul constant pe care o persoană cu depresie îl depune pentru a face faţă aspectelor multiple ale vieţii o seacă de resurse. Astfel, ea nu mai are energia necesară pentru a fi răbdătoare şi înţelegătoare.

Să nu ne mirăm dacă cineva care suferă de depresie nu se încadrează în tiparul de “persoană tăcută şi retrasă”; este absolut firesc ca uneori să-şi piardă cumpătul şi să se enerveze uşor.

4. Le vine greu să reacţioneze la manifestările de afecţiune şi îngrijorare din partea celorlalţi

Una dintre ideile preconcepute despre depresie este că în mod obligatoriu persoana trebuie “să se simtă tristă”.

Dimpotrivă, depresia înseamnă de multe ori a nu simţi nimic sau doar emoţii de scurtă durată. Multe persoane afirmă că se simt “paralizate”, lipsite de emoţii şi sentimente. Singurul lucru cât de cât apropiat de o emoţie pe care îl resimt este un fel de tristeţe şi/sau iritare.

De aceea, poate fi dificil să răspundă adecvat unor gesturi sau cuvinte de afecţiune sau pur şi simplu nu le mai pasă de acest lucru.

Ba mai mult, uneori, exprimările de afecţiune le pot chiar deranja sau irita deoarece se simt copleşite.

5. Renunţă deseori la lucrurile care le făceau plăcere

O altă caracteristică a depresiei este pierderea interesului faţă de activităţile care erau cândva plăcute. Depresia te epuizează atât fizic, cât şi mental şi nu-ţi mai lasă loc nici măcar de activităţile tale preferate.

Activităţile favorite îşi pierd atractivitatea în general deoarece în depresie devine din ce în ce mai dificil să te bucuri de ceva. Dacă această pierdere a interesului nu are o cauză concretă, ea poate fi un semn al depresiei.

6. Îşi pot schimba comportamentul alimentar

Să mănânci prea mult sau prea puţin poate fi un semn ascuns al depresiei. În general, oamenii tind să judece persoanele cu probleme alimentare, ceea ce în cazul depresiei nu face decât să înrăutăţească lucrurile.

Comportamentul alimentar se poate schimba din două motive: ca o încercare de adaptare sau ca urmare a pierderii interesului faţă de propria persoană.

Mâncarea poate deveni singura sursă de plăcere a unei persoane deprimate, ceea ce o face să mănânce în exces. Pe de altă parte, unele persoane ajung să mănânce prea puţin deoarece simt că e singurul lucru pe care îl mai pot controla. Mai mult, depresia le poate afecta apetitul.

7. Au nevoie de sprijin

Persoanele deprimate au dificultăţi din ce în ce mai mari în îndeplinirea sarcinilor zilnice, atât la serviciu, cât şi acasă. Nu este însă o soluţie să le faci reproşuri. Dacă şi-au ascuns depresia, este şi mai greu să facă faţă criticilor că nu se mai ridică la nivelul aşteptărilor.

De aceea, cel mai bine este să fii înţelegător cu cei din jurul tău, atât la serviciu, cât şi acasă. Nu ştii dinainte dacă este vorba despre delăsare sau de o problemă reală de sănătate.

8. Zilele rele pot alterna cu zile mai bune

Depresia are o evoluţie fluctuantă. Dacă cineva nu şi-a descoperit depresia, poate părea pentru cei din jur că trece uşor de la o stare la alta. Pentru majoritatea oamenilor aceste schimbări pot fi de neînţeles, dar sunt doar manifestări ale depresiei.

Dacă ştii că o persoană are depresie, este posibil să crezi că s-a vindecat doar pentru că a avut câteva zile bune. Deşi e important să te bucuri pentru că are şi zile bune, las-o să revină în ritmul ei la activităţile de dinainte.

Faptul că tu consideri că s-a recuperat complet nu e un motiv să forţezi lucrurile. Persoana respectivă se poate simţi copleşită şi s-ar putea retrage din nou în sine. Fii alături de cei dragi care suferă de depresie, dar lasă-le libertatea de a lua decizii privind propria persoană.

Mulţi dintre noi se simt uneori trişti, singuri sau deprimaţi. Să te simţi deprimat este o reacţie normală pe care o poţi avea în cazul pierderilor, al greutăţilor vieţii sau al unei experienţe umilitoare.

Dar atunci când sentimentele de tristeţe intensă – inclusiv neajutorarea, lipsa de speranţă şi lipsa de valoare – durează mai multe zile sau chiar săptămâni şi te împiedică să funcţionezi normal, este posibil să suferi de depresie.

Netratată, depresia se poate înrăutăţi şi poate dura luni sau chiar ani. Mai mult, îţi poate ameninţa viaţa. Mai mult de o persoană din 10 care se confruntă cu depresia se sinucide.

În cazul în care şi tu te confrunţi cu astfel de sentimente de tristeţe profundă care durează mai mult timp, nu ezita să ceri ajutorul unui medic psihiatru.


stresPentru că astăzi a fost Ziua mondială pentru combaterea maladiei Alzheimer, vreau să îţi vorbesc despre un alt factor care poate creşte riscul de instalare a acestei boli şi anume STRESUL.

Cine nu ştie ce înseamnă stres? Fiecare dintre noi a trecut prin perioade stresante sau foarte stresante. Unii dintre noi le-au gestionat mai bine, alţii mai prost.

Stresul cronic sau sever afectează hipocampul – o zonă a creierului implicată în special în procesele de memorare. Stresul dăunează dezvoltării celulelor nervoase şi creşte riscul de boală Alzheimer.

Există însă câteva modalităţi care te pot ajuta să reduci efectele dăunătoare ale stresului asupra creierului.

Modalităţi de reducere a nivelului de stres

  1. Respiră profund pentru o mai bună oxigenare a creierului! Pentru aceasta îţi propun un scurt exercţiu pe care îl poţi face acasă în mai puţin de 5 minute. Inspiră profund timp de 10 secunde, direcţionând fluxul de aer mai întâi la nivelul claviculei, apoi al toracelui şi în cele din urmă al abdomenului. După care expiră eliminând aerul mai întâi de la nivelul abdomenului, apoi al toracelui şi în final al claviculei. Repetă exerciţiul de 10 ori.
  2. Programează-ţi mici pauze de relaxare! Fă o prioritate din relaxare, deoarece aceasta te va ajuta să îţi ţii stresul sub control. Fă o plimbare în parc, joacă-te cu animalele de companie, ascultă muzica preferată, fă o baie relaxantă.
  3. Ai grijă de echilibrul tău interior! Cei mai mulţi oameni de ştiinţă recunosc că există o legătură puternică între corp şi minte. Meditaţia sau rugăciunea desfăşurate cu regularitate sunt o modalitate eficientă de combatere a stresului.
  4. Păstrează o atitudine relaxată asupra vieţii! Nu lua totul foarte în serios, deoarece acest lucru poate creşte nivelul de stres. Fă-ţi timp pentru activităţile tale preferate, fie că este vorba despre cântat la un instrument, mers pe bicicletă, croşetat, pictat etc.
  5. Redescoperă copilul din tine şi vezi partea amuzantă a lucrurilor! Chiar dacă aceasta înseamnă să faci haz de necaz. Râsul este cel mai bun medicament.

Încearcă să aplici în activitatea ta zilnică aceste sfaturi şi vei simţi pe propria piele cum ţi se reduce nivelul de stres!


prevenire-alzheimerSunt lucruri pe care nu le putem schimba, cum ar fi vârsta sau moştenirea genetică. Şi, din păcate, nu există nici o cale sigură ca să prevenim complet boala Alzheimer, despre care ţi-am vorbit în zilele precedente.

Cu toate acestea, există câteva lucruri pe care le putem face cu toţii şi care ne pot ajuta să reducem riscul de instalare a acestei boli. Astăzi îţi dezvălui unul dintre ele, urmând ca în zilele următoare să-ţi vorbesc şi despre restul.

Sunt lucruri simple, uşor de pus în practică şi care nici măcar nu necesită mult timp. Tot ceea ce trebuie să faci este să ştii care sunt acestea şi cum te pot ajuta ele să ţii departe această boală care îţi fură nu numai amintirile, ci chiar viaţa.

Ştiu că probabil o să spui că mai ai până la bătrâneţe sau că nu o să ţi se întâmple chiar ţie. Fă însă un efort de imaginaţie: gândeşte-te că acest lucru chiar ţi s-ar întâmpla. Gândeşte-te că ai 60 de ani şi eşti bolnav de Alzheimer. Nu ţi-ai fi dorit să fi făcut ceva la 30 de ani?

Aşa că hai să vedem împreună ce poţi face ca la 60 de ani să fii la fel sănătos ca la 30.

Antrenează-ţi mintea!

prevenire-alzheimerŢi s-a întâmplat vreodată să fii plecat/ă de acasă timp de câteva săptămâni şi să nu aibă cine să îţi ude plantele, la care de altfel ţii foarte mult? (Şi nu, nu aveai ghivece cu sistem de irigare 😉 ). Cum arătau când ai venit? Veştejite şi cu frunzele aproape moarte, nu-i aşa? Ei bine, cam aşa va arăta şi creierul tău peste câţiva ani în cazul în care nu ai grijă de el. Şi cum poţi avea grijă de el? Oferindu-i doza zilnică de stimulare mentală, adică făcând şi învăţând lucruri noi.

Iată ce poţi să faci:

  1. Învaţă ceva nou, de exemplu: o limbă străină, să cânţi la un instrument, citeşte ziarul sau o carte bună sau găseşte-ţi un nou hobby. Cu cât este mai mare doza de noutate şi de provocare, cu atât creierul tău va dobândi mai multe resurse.
  2. Antrenează-ţi capacitatea de memorare. Începe cu ceva simplu, cum ar fi preţul la trei sortimente de caşcaval, şi continuă cu lucruri din ce în ce mai complexe, cum ar fi statele care fac parte din UE şi capitalele lor.
  3. Rezolvă puzzle-uri, enigme, jocuri de strategie, rebusuri, scrabble, sudoku. Acestea reprezintă un antrenament mental excelent şi cresc capacitatea de a face noi conexiuni.
  4. Fii curios! Acţionează ca un detectiv, întreabă-te Cine? Ce? Unde? Când? Cum? şi De ce? indiferent de situaţie. Cu cât reţii mai multe detalii, în special vizuale, cu atât neuronii tăi sunt mai activi. Un mod plăcut de a face acest lucru îl reprezintă de exemplu, jocurile de evadare de tip Escape Rooms, care s-au dezvoltat destul de mult în ultima vreme şi la noi.
  5. Ieşi din rutină! Mergi la serviciu pe un traseu nou, foloseşte mai des mâna stângă (în cazul în care eşti dreptaci sau dreapta dacă eşti stângaci), rearanjează-ţi informaţiile de pe calculator. Schimbându-ţi cu regularitate obiceiurile, îţi vei crea noi sinapse.

Exerciţiile mentale au beneficii pe termen lung pentru persoanele vârstnice

La această concluzie au ajuns cercetătorii care au efectuat un studiu pe persoane de peste 65 de ani în Statele Unite (Advanced Cognitive Training for Independent and Vital Elderly, or ACTIVE), publicat în decembrie 2006 în Journal of the American Medical Association.

Acesta a arătat că cei care au beneficiat de 10 sesiuni de antrenament mental şi-au îmbunătăţit funcţionarea cognitivă în ceea ce priveşte activităţile zilnice în lunile de după training. Mai mult, aceste beneficii au fost păstrate şi 10 ani mai târziu.

Aşa că ai grijă să îţi antrenezi mintea! Fă zilnic cel puţin unul dintre exerciţiile pe care ţi le-am prezentat şi vei observa beneficii imediate. Mai mult, îţi vei crea un sistem de protecţie pe termen lung pentru creierul tău.



Recunosc: sunt un cinefil înrăit. Şi pentru că săptămâna asta ţi-am vorbit despre Alzheimer şi pentru că weekend-ul încă nu s-a terminat, îţi recomand să vezi un film care ilustrează tocmai evoluţia acestei boli. Este vorba despre filmul Still Alice, tradus la noi sub numele de Aceeaşi Alice. Pentru rolul principal în acest film, Julianne Moore a fost distinsă în 2015 cu Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă.

Realist şi documentat, filmul urmăreşte evoluţia unei forme rare de boală Alzheimer, respectiv forma familială cu debut precoce. Aceasta reprezintă mai puţin de 1% din toate cazurile de boală Alzheimer. În acest caz, boala apare mult mai devreme decât de obicei, unele persoane fiind afectate chiar şi în jurul vârstei de 30 de ani. Au fost identificate trei gene care provoacă această formă de boală Alzheimer, iar teste genetice pentru identificarea lor se pot face inclusiv în România.

Deşi urmăreşte evoluţia acestei forme particulare a bolii Alzheimer, manifestările ei sunt comune tuturor formelor pe care le ia această boală, de la primele semne, uşor de trecut cu vederea, precum uitarea unor cuvinte uzuale, la boala avansată.

Urmăreşte cum personajul principal, Alice Howland, o renumită profesoară de lingvistică, reuşeşte să îşi mascheze începutul bolii graţie intelectului său.

Urmăreşte cum i se şterg treptat amintirile, mai întâi cele mai recente şi continuând cu cele mai vechi, până când singurele lucruri de care îşi mai aduce aminte sunt întâmplările din copilărie.

Urmăreşte cum Alice îşi pierde capacitatea de a face lucruri elementare şi cum nu îşi mai recunoaşte propria familie.

Vizionează filmul şi reciteşte ce îţi spuneam la începutul săptămânii: 

Fii atent la toate aceste semne!

Dacă observi una sau mai multe dintre manifestările enumerate, la tine sau la cineva drag ţie, adresează-te medicului psihiatru!

Alice poate fi oricare dintre noi.

%d blogeri au apreciat asta: